Quannu unu è viecchiu nullu 'u po vidire;
mancu lu propriu figliu ch'ha crisciutu.
Si 'nu bicchieri d'acqua vodi avire,
chistu fa finta ca nun l'ha sentutu.
si se lamenta c'hadi 'nu dulure
dice ma chi hai? Duve te gnure?
Quannu unu è viecchiu e nun po caminare
ha pe m'usa grucce, si vo jire
ha voglia mu se sporza de gridare
si la famiglia sua 'u vo sentire.
pare ca i figli 'un lu sanu
ca u patre s'è acciuncatu fatigannu...
Quannu unu è viecchiu circa mu fa signu
ca vo jire a ru liettu ppe curcare
Lu figliu l'ha capitu, ma ppe 'mpignu,
grida, arrabbiatu: ma 'un me siccare.
lu viecchiu circa ppemu fa capire
ca sulu titi aiutu vodi avire...
Quannu unu è viecchiu vorria riposare;
ma la famiglia pare fatta apposta
mu fa baccanu cchiù ca nne po fare,
e 'nu minutu sulu mai nun sosta.
Lu patre 'un po parrare o caminare
mancu nullu retta le vo dare.
Quannu unu s'è mmecchiatu puzza a tutti,
e chistu lu sau tutti e sunu fatti.
'Ncappacitatu, passa juorni brutti;
Si tu cce piensi cc'è de nescire matti
E ra famiglia tutta ha fattu vutu
mu 'u patre scatta e crepa 'ntra u tavutu.
Dante Raso
Nessun commento:
Posta un commento