'Nu surice, ccu pilu assai lucente,
-Criju ca, tra illi, è mestru 'e scola,-
Luntanu illu sta dde la taggliola
E, si camina , appena chi se sente.
A ri cumpagni, illu l'ha 'nsegnatu
l'arte mu luntanu stai d' 'u gattu
Lu quale notte e juornu mattu mattu
Illu sa ca " no" surice è passatu.
Passavanu li juorni - era scuratu-
Quann'era notte, nesce a scorazzare
Pp 'ncunu pocu 'casu ppe mmangiare
Ccu ra pagura d'essere " mangiatu"...
Donna Richetta, la patruna 'e casa,
Vilenu dappertutto avia spannutu
Ca la tagliola nun cce avia potutu
CCu tuttu ca cinn'era ad ogni rasa.
Cum'haiu dittu supra, lu "maestru"
Cumu nesciu nne vide "unu " muortu
Abbilenatu, disse : iu haiu tuortu;
Vilenu, 'un n'haju vistu a nu simestre!
Pperò , cumu lu vitte, restau 'ntattu
E disse: tu sii muortu abbilenatu
Ppecchì nessunu t'hadi cummannatu
Mu vai... e fu acchjiappatu de lu gattu!
Nessun commento:
Posta un commento