sabato 18 dicembre 2010

Salvatore Borrelli - Sambiase

QUANDU VINIA NATALI

Trasia dicèmbri e ll'aria prufhumàva,
`un c' era j ùri ... e ppùru n' adduràva.
`Nt' e panni d'allirghizza `un cci capia,
prigàvamu Natàli mu vinia.

Riatini `i cristiani `i strati strati
chi jianu a lla nuvèna `mpullunàti,
ccu sciàlli, fhazzulittùni e mantillini,
`na musica di zzòcculi e tappini.



U scùru `i rùghi rùghi ti `mbuccàva,
‘nt' o zzàncu e lli gurnàli `mpalaccàva.
Mò cci su' lluci e strati `ncatrambàti,
addiu nuvèni, strìni e sirinàti.

Natàli a manu nostra si sintìa!
`Na strina a ogni casa si fhacia :
armònachi, zampògni e ffiucculàti,
vùci fhirrigni, chjàri ed ammagàti.

" Fhàmmi la strina si mi la vùa fhàri,
chilla di Capadànnu e di Natàli.
Siantu `nu sgrùsciu di `nu manigliùni,
grispèlli calamìndi `nu spurtùni."

Vidìavu quantu rròba ni calàva,
‘nzzìna a llu jùarnu appriassu spizzicàva:
fhrìttuli, grispèlli, baccalà e fhragùni,
piràjini, crucètti, mianduli e turdùni.

Sunàvamu e càntàvamu abbrazzàti,
cuntianti cumu `na Pasqua e affratillàti!
`Un ti ndi fhàri gàbbu, mi piacia cchjù prima!
Cc'era cchjù fratillànza, riligiòni e stima!

Nessun commento: