domenica 7 marzo 2010

Disperazioni

Genti 'i Calabria, chi volimu cchiùi?
Eppimu propria 'a sorta d'u mischinu
cu edi chi guverna futti a nui:
la casa nostra è tutta a bondivinu.

Non avimu lavuru, non c'è leggi
'u calabrisi è senza patria, è mulu;
cumandanu 'i mafiosi e i scarfaseggi,
e l'atri pipa, di vucca e di culu.


O libertà chi fini sta facendu!
Ti pigghiaru pe pezza piducchiusa;
no importa a nuju ca tu sta morendu,
ognunu a modu ti pigghia e t'usa.

Calabria, antica e disgraziata terra
prima de l'atri paghi la sua morti:
iettasti l'armi, la perdisti 'a guerra;
finisti a mani 'i quattro testi storti.

           Domenico Burello (Maierato (VV) 1920- 2000)

Nessun commento: