domenica 13 ottobre 2024

mercoledì 9 ottobre 2024

Mastru 'ntoni

 

mastru 'ntoni vene e va.

 Duve va? 'un se sa

saglie  e scinne

scinne e saglie.

 a penninu

 a capuadiertu.

curre e va cumu nu vientu

senza n'acinu d'abbientu.

Quannu  tu ce vue parrare

te rispunne: lassame stare

tiegnu pressa;  'un me fermare!

quannu mangia,'un  s'assetta

cumu si 'ncunu l'aspetta.

Curri, curri mastru 'ntoni 

puru tu t'hai de fermare!




martedì 8 ottobre 2024

Cummari mia

 Cummari, cummari mia

quannu camini

te annatichiji tutta

e me vene na gulia

de t'abbrazzare

de te vasare,

ma pue tutt'a na vota

te  giri e tinne vai.

Aju capitu,

si' na murriculusa.

Raperi a porta, 

ma a chjudi a na botta.


 AC


 







ei'



Dialetto conflentese A1

 A mienzu avv. a metà.

Abbacare v.intr. non lavorare;

vacare. Lat. vacare.

Abbaddrare v.intr. Abballare.

Abbaddrarijare v.intr. (pr. abbaddrariju),

dondolare; ballonzolare,

sin. abballariare.

Abbaddrata s.f. abballata. ballo.

Abbaddru s.m. ballo.

Abbadraturu s.m. ballatoio.

Abbagiù o abbajù (fr) s.f. paralume.

Abbagliu s.m. abbaglio.

Abbagnare v.tr. bagnare.

Abbaiare v.tr. abbaiare.

Abbampare v.intr. avvampare;

incendiarsi; ardere. Dal lat.

vampa.

Abbannunare. v.tr. lasciare,

abbandonare, (p.p. abbannunatu/

a.)

Abbasciu avv. abbasso; giù.

Abbasta part.cond. purché, se.

Abbastanza o abbastante avv.

abbastanza; a sufficienza.

Abbastare o bastare v.intr. bastare.

Abbàttari s.m. pl fiammiferi.

Abbelenare v.tr. avvelenare.

Abbicinare v.tr. avvicinare.

Abbientu s.m. tregua. Duname

abbientu! Dammi tregua.

Abbile agg. s.f. abile.

Abbilettare v.tr. vedere; avvistare;

scoprire. (pr. abbiliettu,

pas.rem. abbilettai).

Abbiluta o abbilisciuta agg.

avvilita.

Abbisare v.tr. avvisare.