đ đđđđđđđđđđđđ
Câera âna vota âna vecchiarella senza nissunu a ru munnu. AvĂŹa âna casulilla ccuâ ra porta chi mancu se chiudĂŹa, perciò âa sira âa ligava ccuâ ânnu lazzu e se jia a curcare supra ânu saccune.
Tuppi, tuppi..! vattĂŹeru âna sira a cchira porta. FacĂŹa friddu e nun câera mancu âna vrascia a ru focularu. âA vecchiarella pensĂ u ca potĂŹa essere âncunu chi âun se fidava arrivare a ra casa sua e jĂŹu a raperire. VidĂŹu ânu viecchiu ccuâ ânnu saccu supra âna spalla, chi volĂŹa trasĂŹre mu se riposava. Doppu chi âu fice trasĂŹre, âa vecchiarella pigliĂ u lâurtimu pugnu âe surache chi le ristavanu, appiccicĂ u âu fĂšacu ccuâ ânnu pocu âe ligna câavĂŹa stipatu ppeâ ru forte dââu vĂŹernu, e fice mangiare chiru cristianu. Pue, cce consĂ u âu liettu suu e illa se mise a ddurmire supra âna seggia.
Ma, eccute, ca âa matina se rispigliĂ u intra ânu palazzu, supra ânu lĂŹettu ccuâ ru bardacchinu cumu chiru chi tĂŹenu âe rigine. Se mintĂŹu a girijare ppeâ vvidire chine lâavĂŹa portata llĂ ddintra, e giranno âe cammere cammere vidĂŹa ogne bene de Diu. Mentre aperĂŹa âu purtĂšne mu si nne jia âa ra casa sua, sentĂŹu âna vuce chi dicĂŹa ca chilla era ra casa sua, ca lâavĂŹa traspurmata San Giuseppe ppeâ se dissobrigare de lâaccuglienza chi lâavĂŹa ffatto. Chiru pelligrinu, chi âa vecchiarella avĂŹa cumprisciĂštu ccuâ chiru puacu câavĂŹa, era propriu San Giuseppe chi girava âu munnu munnu ppeâ vidĂŹre si trovava anime bone. CcussĂŹ âa vecchiarella potĂŹu campare ccuâ tutte e commoditĂ sino a ra fine di juarni sui.
Da popolazioni invisibili di Vittoria Butera
Nessun commento:
Posta un commento