sabato 21 ottobre 2017

A vecchiarella


C’era ‘na vota ‘na vecchiarella senza nissunu a ru munnu. Avìa ‘na casulilla ccu’ ra porta chi mancu se chiudìa, perciò ‘a sira ‘a ligava ccu’ ‘nnu lazzu e se jia a curcare supra ‘nu saccune.
Tuppi, tuppi..! vattìeru ‘na sira a cchira porta. Facìa friddu e nun c’era mancu ‘na vrascia a ru focularu. ‘A vecchiarella pensàu ca potìa essere ‘ncunu chi ‘un se fidava arrivare a ra casa sua e jìu a raperire. Vidìu ‘nu viecchiu ccu’ ‘nnu saccu supra ‘na spalla, chi volìa trasìre mu se riposava. Doppu chi ‘u fice trasìre, ‘a vecchiarella pigliàu l’urtimu pugnu ‘e surache chi le ristavanu, appiccicàu ‘u fùacu ccu’ ‘nnu pocu ‘e ligna c’avìa stipatu ppe’ ru forte d’‘u vìernu, e fice mangiare chiru cristianu. Pue, cce consàu ‘u liettu suu e illa se mise a ddurmire supra ‘na seggia.
 


Ma, eccute, ca ‘a matina se rispigliàu intra ‘nu palazzu, supra ‘nu lìettu ccu’ ru bardacchinu cumu chiru chi tìenu ‘e rigine. Se mintìu a girijare ppe’ vvidire chine l’avìa portata llà ddintra, e giranno ‘e cammere cammere vidìa ogne bene de Diu. Mentre aperìa ‘u purtùne mu si nne jia ‘a ra casa sua, sentìu ‘na vuce chi dicìa ca chilla era ra casa sua, ca l’avìa traspurmata San Giuseppe ppe’ se dissobrigare de l’accuglienza chi l’avìa ffatto. Chiru pelligrinu, chi ‘a vecchiarella avìa cumprisciùtu ccu’ chiru puacu c’avìa, era propriu San Giuseppe chi girava ‘u munnu munnu ppe’ vidìre si trovava anime bone. Ccussì ‘a vecchiarella potìu campare ccu’ tutte e commodità sino a ra fine di juarni sui.

   Da popolazioni invisibili di Vittoria Butera

1 commento:

Anonimo ha detto...

chista enna bona storia de iari ed di ojie zerte vote quannu pianzi ca u munnu e cadutu terisviagli e guardi all'atre parti eppue te fanucuntu ca duve te truaivi emmigliure enatru odelatra parte .