venerdì 18 dicembre 2015

Natale di Gaspare Caputo

NATALE
«Stasira cìantu lìre m'hai de dare
e te purmìntu ca pue fazz'u bravu.
E bummicédde me vaju ' accattàre
cà su' arrivate ddùe Rusariu Scavu».
Accussìdi, Papà, io te dicìa
ogne annu ara vijìlia de Natale
e, quannu 'mmanu chiri sordi avìa
m'i spennìadi a scintille ed a bengale.


 
Chist'annu na bengala haiu addumatu
supr'u barcune, ccà, d'a casa mia
e mmo' te cuntu cchi mm'haiu gustatu
mentre chira vampata m'adducìa:
vidìvi n'atru tìampu, n'atru lùacu,
ma tuttu me parìa prisente e bbivu,
a cucina, i tizzuni d’u fùacu,
mamma cernìa ffarìna ccu ru crivu
e mammarédda mia chi mai se stanca,
cc'u mantisinu sempre ppe cumpagnu,
parca pigliava ra farina jànca
e, lesta, pue,‘a spannìa supr'u timpagnu.
Haiu vidutu a nanna, vijatìdda,
chi, ccu chira manuzza sua sicura,
scanava re grispedde intr'a majìdda
e re mintìa a frijìre intr'a frissura.
Cchiù ddà cc'era ra tavula conzata
ccu ra tuvaglia, i piatti e ri stiavucchi,
Sentìa nu scrusciu: i guagliuni ara strata
chi arruazzulavan'ara focara i zucchi.
Tuttu era bberu, sentìa ppur'a vuce,
u varrìle ccu ll'acqua d'u Vaddune,
e, si ppe casu, si nne jìa ra luce
a nn'angulìcchiu cc'era pronte u lume.
E quantu cose supra chira tavula
c'eranu ppe ra sira de Natale:
a bbuttiglia cc'u vinu d'uva fragula,
i nuci, e l'acqua frisca intr'u bucale.
E nun sapìa ppecchì, nun sapìa ccumu,
supra chiru barcune de città
m’arrivava ru duce prufumu
de turdìddi, grispédde e baccalà.
Vidìvi puru, ara cammar'e sutta,
nu mùarzu bellu e caru de ssa vita,
u prisépiu ccu e casicédde, a grutta
e tutt'i pastorìcchi fatti e crita
chi ppe stavìre diritti, all'impìadi,
nu mùarzu avìanu de fìarru filatu,
cumu na cuda, mpinciutu d'arriadi.
Cum'era bellu tuttu alluminatu!
Pue jìvi fore, scinnìvi d'a scala
e tuttu era rimastu cumu prima,
mentre se cunzumava ra bengala
luntanu se sentìa cantare a strina.
Cchi sira, io scordare nu' mm'a pùazzu,
ognunu ara sua casa era ricùatu,
brillava, bella, a gghìasa supr'u cùazzu,
intra ogne ccasa era addumat'u fùacu.
Intr'a gghìasa Giuseppe u sacristanu
vicin'a grutta chi aspettava ll'ura
ppe mintire u Bomminu ccu re manu
intra a paglia de supr’a manciatùra.
Cchi pace 'ntùarnu, a gente mia pòvara
chiusa intr'e casicédde picirìdde,
ara chiazza era già 'mpocat'a fòcara
ed all'ariu volavan'e cicìdde.
Pue tornavi ara casa, cchi ricùagliu!
Trovai a pasta ch'éradi già cotta,
a fedde a supressata de intra l'ùagliu,
u pane de Jolanda ‘a Pasqualòtta.
Cchi ardùru! Aru marmu d'a vitrina,
supra d'u tiraturu de sinistra,
c'eranu i mannarini 'e za' Rosina,
ccu a corchia virde e ffina, intra na cannìstra.
Ara tavula pue sugnu sedutu,
u bucale ccu ll'acqua e ra buttiglia,
e grispedduzze, u baccalà frijùtu,
'ntùarn'u duce calure 'e na famiglia.
Cum'era bellu, tu ere 'mpacce a mmìe
e m'ha' parùtu propiu soddisfattu!
(De chira notte d'u settantasìe
t'haiu vidutu sulu aru ritrattu!)
Era ccuntìantu, nun te dicu quantu
e te stavìa dicìannu: «Bon Natale....»
Tutt'a na vota se perdìu l'incantu,
intra ssu core provài tantu male!
A nu mumentu se furnìu ra purvara,
scunzulàtu restai supr'u barcune,
de chiru lustru me restàu ra cìnnara,
e jìrita strincìanu nu muzzune!
Cumu sempre succeda intra ssa vita,
chistu destinu mio traditure
appene gùadu, puru na muddìca,
subitu me pripara nu dulure!
«Papà, mo' nun t'e circu 'e cìantu lire,
cà tuni nu' ru sai quantu paghérra
ppe te potìre, n'attimu, vidìre
ancore ccà, ccu mmìe, supra sta terra!»

Nessun commento: