venerdì 10 febbraio 2012

Nu patre, nu figliu e ru ciùcciu


Nu patre sutt’u mantu e nnu capucciu,
de viernu parte e vadi a lavurare,
s’assette supra u mmastu de lu ciùcciu,
e u figliu a ppede arrìedi a ttacchiare.
Succede ca durante lu caminu,
mentr’erenu aru forte ‘e na sagliuta,
incuntrenu tri amici e nnu vicinu,
ch’essìennu na perzuna canusciuta,
ccià ddittu: “tu chi si’ n’azzariatu,
tu scinna e fai saglire lu guagliùne
mu si ripose, ‘u vi’ ch’è ammassacratu!
si’ cchiù affettuesu, ‘un fare lu ‘mbrugliune.”
A sse parole bùenu ‘un cc’è rimastu,
u stessu de nu gaddru senza pinne,
e fa saglire u figliu supra u mmastu
e d’iddru cuntra voglia si nne scìnne.
Cchiù avanti ancora supra ‘a stessa strata,
incuntrenu due amici e nnu parente,
e fanu a ppatre e figliu na strigliata
dicìennu: “ma vui sìenzi ‘u’ nn’ati ‘e nente?”
“nun si vrigogne chiru pilandrune,
mu supra u ciùcciu còmmitu si sede,
e tu ca sì’ cunzatu a ‘mpassulune
ancora insisti a caminare a ppede?”
Si ferme nn’atra vota ccu ru figliu
e ddice: “sta sedutu ca mo sagliu
vicnu a ttia, chi sa n’atru cunzigliu
nu dune mo lu ciùcciu ccu nnu ragliu.”
Nu’ d’è passata mancu na menz’ura,
ca n’atra lapristata hanu abbuscatu
da sie perzune: “povera criatura!!
scinnìti ca lu ciùcciu è scudiddratu!”
“O figliu, ‘e si lamìenti nn’ami i caddri,
siccumu nuddru si fa i fatti sui,
‘mpesamuni lu ciucciu supra i scpaddri
che ara muntagna cciù purtamu nui.”

  G. Amendola
dal blog : nonsolopiante  di A. Curcio

Nessun commento: